În Republica Moldova, Clădirilor le revin circa 45% din totalul consumului final de energie pe țară, faţă de 40% înregistrate în UE, dintre care clădirile rezidențiale reprezintă cea mai mare pondere. Prin urmare, consumul de energie al țării noastre ar putea fi redus semnificativ dacă ne-am axa mai mult pe renovările clădirilor. 

Când vorbim despre eficiența energetică a clădirilor, deseori întâlnim un acronim care nu este ușor de deslușit decât de specialiști, și anume NZEB. Este un acronim englezesc care înseamnă Nearly Zero Energy Building sau clădiri ale căror consum de energie este aproape egal cu zero. Despre cum funcționează astfel de clădiri, am discutat cu directorul Agenției pentru Eficiență Energetică, Alexandru Ciudin.

 

La nivel global, clădirile care au un consum de energie aproape egal cu zero (NZEB) se consideră deja fezabile. Care dintre aceste domenii este mai poluant: construcțiile sau gestionarea clădirilor?

Fără îndoială, domeniul întreținerii fondului locativ prevalează asupra domeniului construcțiilor, la capitolul emisiilor de gaze cu efect de seră, deoarece șantierele de construcții și însăși materialele de construcții conțin mai puțini poluanți, și totodată este mai dificil să reducem efectele de poluare în timpul lucrărilor de construcții, decât în procesul de gestionare a fondului locativ. Cu tehnologiile disponibile astăzi, noi putem reduce la zero emisiile de CO2 generate în procesul de încălzire și răcire a clădirilor.  

Astăzi, practic 75% de energie în clădiri se consumă inutil pentru încălzire. Acest factor ne face vulnerabili față de importul resurselor energetice, plus la toate este și un factor poluant imens, deoarece multe clădiri sunt încălzite cu cărbune, lemn sau gaze naturale. Toți acești factori ar putea fi eliminați: fie resetați complet, fie reduși la minimum. Nu spun că această situație se poate schimba foarte repede, printr-o mișcare din mână și de mâine totul va fi bine, dimpotrivă, este nevoie de foarte multe investiții în eficiența energetică.

 

Cât de scump este să construiești astăzi clădiri eficiente din punct de vedere energetic, comparativ cu clădirile tradiționale?

Trebuie să facem diferență între clădirile nou construite și renovări. Nu ar trebui să existe practic niciun cost suplimentar pentru construcția unei clădiri noi cu un grad înalt de eficiență energetică. Dacă se întâmplă să existe cheltuieli suplimentare la construcția unei astfel de clădiri, atunci vina este probabil a inginerilor și constructorilor care au proiectat obiectul. Există deja câteva exemple de succes, când APL-urile au construit grădinițe sau obiecte sociale după conceptul NZEB, care nu au costat mai mult decât o clădire tradițională.

 

Care este diferența dintre o clădire al cărei consum de energie este aproape egal cu zero și o casă pasivă?

O clădire al cărei consum de energie este aproape egal cu zero utilizează aceeași cantitate de energie într-un an pe care o și produce. Unii consideră eronat sensul, și spun că consumul de energie se referă doar la încălzire, dar în realitate consumul de energie se raportează la întregul consum de energie al clădirii, deci clădirea funcționează practic ca o mică centrală electrică. Apropo, acest lucru nu este nou pentru țara noastră și deja de câțiva ani, odată cu intrarea în vigoare a legii nr. 10 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, cetățenii noștri pot să producă energie din surse regenerabile pentru autoconsum și astfel să-și acopere cheltuielile, chiar și în proporție de 100%.

În linii generale, construcția unei clădiri NZEB necesită utilizarea unor soluții inovatoare atât la nivelul anvelopei clădirii, cât și la alte sisteme. Proiectarea unei clădiri al cărei consum de energie este aproape egal cu zero, cere combinarea atât a tehnologiilor de eficiență energetică, cât și a surselor de energie regenerabile, luând în considerare factorii economici, climaterici etc. Un factor general și important la toate NZEB-urile este, în primul rând, izolarea termică a anvelopei clădirii care trebuie să fie executată din material durabil și cu un grad înalt de conservare a energiei.

O casa pasivă, în schimb, nu produce energie, ci reduce consumul de energie al clădirii până la 15 kilowați-oră pe metru pătrat pe an. Ca să facem o comparație, o clădire tradițională are, în mediu, un consum de 300 de kilowați-oră pe metru pătrat pe an. Adică, consumul de energie al unei case pasive este aproximativ de douăzeci de ori mai mic decât consumul de energie al unei case tradiționale. Aceasta nu înseamnă că o casă pasivă este o peșteră întunecată și friguroasă, ci o clădire cu un confort termic, o calitate a aerului plăcută și cu condiții de viață mai bune decât clădirile tradiționale. Casele pasive sunt, prin urmare, clădiri foarte eficiente din punct de vedere energetic, dar care nu produc energie. Dacă, eventual, se instalează panouri fotovoltaice sau colectoare solare, atunci ea deja este NZEB.

Atât NZEB-urile, cât și casele pasive, eu le-aș mai numi „clădiri verzi”. Clădirile verzi sunt acele clădiri care sunt eficiente din punct de vedere energetic pe toată perioada de viață, de la proiectare, funcționare, până la demolare, o clădire proiectată în conformitate cu principiile unui circuit închis. Acest lucru este deosebit de important atunci când vorbim despre segmentul imobiliar, care generează până la 39% din emisiile globale de gaze cu efect de seră și până la 500 de milioane de tone de deșeuri anual. 

 

Să ne întoarcem la costuri. Să admitem că nu există diferență – construcția unei clădiri al cărei consum de energie este aproape egal cu zero costă aproximativ cât o clădire tradițională, dar în același timp avem un număr mare de clădiri vechi, ce putem face cu ele?

Renovarea fondului imobiliar învechit este, într-adevăr, o provocare imensa pentru statul nostru. Foarte multe clădiri, practic 50% din cele existente în Republica Moldova au o vechime cuprinsă între 20-60 de ani și au fost construite înainte de anul 1975, și respectiv caracteristicile lor de eficiență energetică sunt foarte scăzute. Bineînțeles, renovarea este, de asemenea, binevenită și rentabilă: dacă investim în renovarea oricărei clădiri pentru a avea un consum de energie egal cu zero, aceasta va da roade, doar că investițiile se vor răscumpăra într-un termen mai lung, de 15-20 de ani. În prezent, din păcate, există foarte puțini investitori, proprietari sau chiriași, care ar accepta o perioadă de răscumpărare a investițiilor de până la 20 de ani. Cu alte cuvinte, renovarea fondului imobiliar existent, fără o susținere din partea statului și fără stimulente financiare este practic imposibil de realizat. Din aceste considerente, pe parcursul ultimilor 10 ani, inclusiv cu suportul partenerilor de dezvoltare au fost alocați peste 600 mln lei în proiecte de eficiență energetică în clădiri publice. Aceste investiții au un rol dublu, pe de o parte ele duc la economii pentru buget, iar pe de altă parte, statul are aici rolul de exemplu pentru sectorul privat și rezidențial, care sunt încurajate să investească la rândul lor.

Aici ar fi de menționat și politicile de eficiență energetică din multe țări europene. De exemplu, în Marea Britanie încă în 2013 a fost lansată Green Deal – schema de finanțare prin care proprietarii de locuințe pot realiza măsuri de eficiență energetică pe care le vor achita din economii.

Și în Republica Moldova apar deja oportunități de finanțare pentru sectorul privat și rezidențial. Recent, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare a lansat Facilitatea de Finanțare a Economiei Verzi – GEFF – în valoare de 20 de milioane de euro, ce creditează afacerile și proprietarii de locuințe pentru a deveni mai eficiente energetic și mai verzi.

 

În orașul Chișinău, din ce în ce mai mult vedem că se izolează clădirile cu semnificație istorică, aceste lucrări vor îmbunătăți cu siguranță eficiența energetică a clădirilor istorice, dar izolația va schimba fațada clădirilor. Există vreo soluție?

Există multe clădiri istorice în Chișinău și în localitățile din Republica Moldova și cred că este foarte important ca valoarea lor culturală să nu fie afectată de renovările structurale. Din acest motiv, AEE nu a finanțat proiecte de eficiență energetică a clădirilor istorice, dar astăzi, tehnologia permite, de asemenea, renovarea profundă a unei clădiri istorice la nivelul unei clădiri cu consum de energie aproape egal cu zero. De exemplu, în capitalele europene există o mulțime de clădiri istorice renovate, doar că nu se observă izolările termice. 

 

Termenul „renovare profundă” a unei clădiri ce înseamnă?

Renovare profundă este atunci când, pe lângă renovarea clădirii, se execută lucrări de eficientizare a consumului, având ca efect scăderea consumului de energie cu cel puțin 60-70%.

Cât de eficiente din punct de vedere energetic sunt casele vechi, construite în secolul trecut? Cum putem reduce consumul de energie în „stalinci”, „hrușciovci” și „brejnevci”?

Aceste clădiri au, de obicei, pereții groși, dar materialele din care sunt executați sunt relativ permeabile la căldură, așa că, dacă doriți să realizați o casă pasivă sau una cu consum de energie aproape egal cu zero dintr-o astfel de casă, aveți nevoie de a o izola, fie din exterior, fie din interior, și pentru aceasta există mai multe soluții. Totuși, într-un astfel de apartament o mare importanță o au geamurile care, dacă sunt de calitate bună, atunci pot reduce considerabil cheltuielile lunare la încălzire, mai ales pe timp de iarnă.  

 

Condițiile climaterice diferite sunt niște provocări suplimentare pentru proiectarea sau renovarea clădirilor conform cerințelor NZEB. Cum răspundem noi acestor provocări, luând în considerare condițiile climaterice din țara noastră?

În condițiile noastre climaterice, încălzirea este cea mai mare provocare, dar din fericire aceasta poate fi ușor de rezolvat. Fiecare clădire are mai multe surse de energie, spre exemplu, două persoane produc 100-150 wați de energie, nemaivorbind de electrocasnice și alte surse de caldură. De fapt, nu este necesar să aducem energie din exterior, ci mai degrabă trebuie să conservăm energia care se produce în interiorul casei. Răcirea este mai dificil de rezolvat, dar atât timp cât există o diferență mare între temperaturile nocturne și cele ale zilei, clădirea se poate răcori noaptea, și atât timp cât zonele însorite pot fi umbrite sau utilizate alte metode, confortul termic poate fi asigurat și fără aer condiționat. Cel mai greu este să asigurăm răcirea în clădirile unde este cald și umed, unde aburii trebuie extrași din aer pentru a se răci încăperile, iar acest lucru este foarte greu de rezolvat într-un mod eficient din punct de vedere energetic, în special în clădirile mari și înalte. Problema se referă mai mult la clădirile construite din sticlă, construcția cărora, printre altele, a fost deja interzisă în New York.

 

Cum ar trebui să arate o clădire cu mai multe birouri în care oamenii să se simtă confortabil?

În primul rând nu ar trebuie să existe pereți din sticlă, deoarece acestea acționează ca o capcană pentru căldură, la fel ca o mașină lăsată vara în soare, iar pentru a o răci trebuie să utilizăm foarte multă energie. Pot exista ferestre mari, dar este foarte important ca acestea să poată fi umbrite din exterior pe timpul verii. Din păcate, trendul atât în țară, cât și în Europa este pentru clădiri din sticlă. Construind clădiri din sticlă, noi automat generăm creșterea cererii de aer condiționat, și în condițiile climaterice actuale, când suntem martorii încălzirii globale, vom avea nevoie de mai mult aer condiționat.

 

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, au existat aspirații în arhitectură, au încercat să creeze clădiri tipice care să funcționeze oriunde în lume, în orice zonă climaterică. La noi în țară ce fel de clădiri sunt acceptabile?

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, după sfârșitul Războiului al Doilea Mondial, în lume a existat o eră optimistă pentru umanitate, când energia era foarte ieftină și lumea a trecut printr-o revoluție industrială fantastică. Dintr-o dată am reușit să ne rezolvăm mai multe dintre nevoile noastre cotidiene, cu un singur click am aprins lumina în casă, am conectat singuri aparatele de uz casnic, dar din păcate, am dat uitării înțelepciunea și cunoștințele acumulate de-a lungul timpului despre cum să le utilizăm fără să consumăm energia în exces. Acum însă, începem să realizăm din nou că este foarte important să ne întoarcem în trecut și să înțelegem importanța consumului rațional de energie. Nu este întâmplător că acele case ale buneilor noștri erau, de exemplu, construite cu fața spre sud, pentru ca soarele să poată încălzi casa. Casele mai aveau prispă, destinaţia căreia era să protejeze fundaţia casei de umezeală, sau drept loc de odihnă. Fiecare element al casei, ușa, geamul, acoperișul, pereții, erau amplasate cu un anumit scop și cu o anumită logică.  

Aceste practici au fost dezvoltate de-a lungul secolelor pentru a menține casa caldă iarna, chiar și atunci când existau puține surse de energie disponibile, fie lemne sau cărbune. Nu întâmplător, în zona de sud a țării, practic nu există casă fără oblon, oamenii știau că fereastra trebuie umbrită din exterior în zonele însorite. Acestea sunt înțelepciuni tradiționale pe care le-am uitat astăzi, pentru că ne-am deprins foarte ușor să rezolvăm problema prin pornirea aparatului de aer condiționat.

Astfel, nu putem vorbi de soluții uniforme pentru toate tipurile de clădiri, inclusiv și din cauza că suntem diferiți ca mentalitate, regiune, tradiții și cultură. În diferite state, condițiile climaterice se diferențiază, undeva iarna este frig, iar vara este cald, undeva și iarna, și vara, temperaturile sunt cam la fel, undeva umiditatea este ridicată, și toți acești factori influențează specificul și caracteristicile tehnice ale clădirilor în dependență de regiune. În ultimul timp observăm că și în Republica Moldova se practică construcția tuturor tipurilor de case în dependență de modă, de exemplu, se construiesc case de tip finlandez, dar totodată, în țara noastră nu există suficient material lemnos pentru a acoperi necesitățile unor asemenea proiecte. Într-o zi vor fi la moda, de exemplu, clădirile mediteraniene, dar în condițiile noastre climaterice ele nu vor fi durabile. Din aceste considerente, sunt de părerea că trebuie respectate elementele culturii arhitecturale naționale.

 

Care sunt barierele care împiedică astăzi proiectarea clădirilor eficiente din punct de vedere energetic?

Este important să menționez că astăzi cea mai mare barieră în construcția caselor eficiente din punct de vedere energetic este că oamenii pur și simplu nu cunosc că nu mai există bariere în calea construirii unor astfel de case. Problema este că aceste tehnologii sunt încă noi, și chiar nici unii proiectanți sau constructori nu sunt în pas cu ultimele tendințe din acest domeniu. Aceasta nu este doar o particularitate moldovenească, apropo, există un deficit de profesioniști în întreaga lume. Astăzi nu există echipe de profesioniști din industria construcțiilor care ar putea proiecta astfel de case în cantități mari. Dar chiar și dacă oamenii știu despre aceste tehnologii, puțini profesioniști sunt capabili să le pună în aplicare, fiindcă atât timp cât cererea este mai mare decât oferta, costul construcției va fi mai mare. Din motiv că la moment aceasta este o piață cu o nișă îngustă, componentele necesare – uși și ferestre, materiale izolatoare – sunt disponibile, dar vor rămâne scumpe până când industria care le produce nu va face cantități mari. Mai devreme sau mai târziu aceasta se va întâmpla.

 

S-au făcut progrese în ultimii ani în reglementarea parametrilor de eficiență energetică pe care trebuie să îi respecte o casă nou construită?

Nu este un secret faptul că îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor din UE are o conotație fundamentală, reprezentând unul dintre aspectele prioritare ale strategiei climatice și de decarbonizare a Vechiului Continent. În acest sens, NZEB-urile joacă un rol foarte important. Există o directivă a UE privind performanța energetică a clădirilor, care în mare parte a fost transpusă în legislația națională prin Legea nr. 128 privind performanța energetică a clădirilor. Dar și la nivelul UE, fiecare stat membru care a transpus această directivă în legislația națională, a depistat anumite lacune și a înțeles că termenul din directivă „aproape egal cu zero” nu trebuie să fie luat atât de strict.

Consider că statul, în general, are un rol crucial în asigurarea faptului că locuințele care se construiesc să aibă un consum aproape egal cu zero. La moment, AEE este în proces de elaborare a planului național pentru creșterea numărului de clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero. În acest plan vom defini ceea ce înseamnă NZEB, vom trasa niște obiective privind transformarea clădirilor existente în clădiri NZEB, vom veni și cu măsuri și instrumente financiare și de altă natură pentru a pune în aplicare Legea nr. 128.

O problemă pe care o atest în ultimii ani ține de așa-zisele proiecte de eficiență energetică care se implementează la scară largă de către autoritățile publice locale, sau chiar de instituții de stat, fără a se lua în considerare nici o normă de reglementare sau cadrul normativ de specialitate. Se investesc resurse enorme în așa-zise proiecte de eficiență energetică fără măcar a face un calcul simplu al eficienței investițiilor, nemaivorbind de elaborarea auditelor energetice sau măcar identificarea profilului energetic al clădirilor. Noi toți trebuie să înțelegem că odată ce se execută o renovare sau se implementează măsuri de eficiență energetică, această clădire nu trebuie atinsă vreo două-trei decenii, adică nu trebuie să se mai facă invesții. Acest lucru se datorează nu atât costului materialelor de construcții, cât manoperei care este foarte scumpă și crește perioada de răscumpărare a investiției.

Este important de menționat că nu numai guvernul trebuie să fie implicat în acest proces de transformare, ci și administrațiile publice locale pot face acest lucru. Spre exemplu, conducerea orașului Bruxel si-a asumat niște angajamente câțiva ani în urmă și a spus că dintr-o anumită dată, dintr-un anumit an, toate clădirile care urmează să fie construite în oraș trebuie să corespundă cerințelor conform standartelor unei case pasive. Deoarece acest lucru a fost anunțat din timp, industria construcțiilor nu s-a împotrivit și s-au pregătit pentru aceasta. Prin urmare, inițiativele și exemplele sectorului privat din domeniul construcțiilor sunt foarte importante, la fel ca și Guvernul sau administrațiile publice, care trebuie să ofere exemple prin renovarea și construcția clădirilor publice.

 

Nu numai gestionarea clădirilor, ci și producerea materialelor de construcție, cum ar fi sticla, cimentul și oțelul, utilizate în construcția clădirilor, poluează foarte mult atmosfera. Vedeți vreo soluție?

Există o mulțime de exemple unde sunt utilizate materiale de construcție bio, fie în Europa fie în SUA. În Viena, de exemplu, o clădire cu două etaje construită recent este din lemn. Această clădire este prietenoasă mediului, iar experții spun că este la fel de durabilă. Se construiesc din ce în ce mai multe case din paie, dar aceasta nu înseamnă ca sunt construite din baloți de paie, ci panouri de paie prefabricate de înaltă tehnologie, cu o durabilitate necesară de a rezista la construcția unei case. Deci, există exemple de case construite din materiale inovatoare ecologice, dar soluția cea mai bună ar fi, pur și simplu, să nu construim atâtea clădiri noi. Fondul locativ în Republica Moldova constituie 1292,5 mii locuinţe. Populația este în scădere, nu este nevoie de construit atâtea locuințe noi, ar trebui mai mult să fie renovate clădirile existente.

 

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca lumea să se miște cu adevărat în direcția clădirilor cu consum redus de energie?

În lume multe lucruri s-au schimbat deja, de exemplu în China s-au obținut rezultate fantastice: orașe întregi sunt construite sub aspectul de casă pasivă în ceea ce privește eficiența energetică, în timp ce noi practic nu avem nici o casă pasivă construită în țară. Interesant este faptul că există o cerere foarte mare pentru aceste tipuri de case, dar nu numai din cauza costurilor reduse și a eficienței energetice, ci și din cauza aerului curat, deoarece tehnologia schimbului de aer care este utilizată obligatoriu în casele pasive menține aerul interior la un nivel sănătos, în comparație cu aerul exterior nociv. În America și Europa, doar câteva orașe au reușit să rezolve problemele legate de casele al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

 

Care stat este un exemplu pentru dvs.?

Bruxelul deja menționat. La Bruxel, de exemplu, a fost instituită o funcție de ministru al energiei. Este interesant faptul că un oraș are un ministru al energiei, care a venit cu o noua viziune asupra dezvoltării durabile a orașului și în câțiva ani a schimbat radical lucrurile, creând o industrie a construcțiilor și o echipă de profesioniști. New York este, de asemenea, un foarte bun exemplu,  acolo toate casele private care se construiesc trebuie să fie conform standartelor unei case pasive. Totodată, uraganul Katrina din anul 2005 le-a oferit americanilor și o experiență neplăcută prin care au înțeles că este foarte dificil să supraviețuiești câteva zile într-o casa pasivă, fără a avea o sursă externă de energie. Din experiența proprie a noastră, putem să ne dăm seama cât de dificil este să stai iarna fără încălzire într-o casă obișnuită neîncălzită.

 

Și ultima întrebare, Alexandru Ciudin locuiește într-o casă pasivă?

Din nefericire, nu. Stăm la bloc, dar totodată, clădirea noastră este termoizolată și geamurile sunt de termopan, ceea ce ne permite să avem un consum mai redus de energie.

 

sursa: unimedia.md